.png)
Putem identifica unde se află inteligența?
Creierul nostru funcționează datorită activității a aproape 100 de miliarde de neuroni care procesează și transmit informații sub formă de semnale electrice. Aceste curente determină capacitatea noastră de a experimenta și de a gândi – ceea ce numim în general inteligență. O întrebare majoră în neuroștiințe a fost dacă am putea găsi locația precisă a intelectului nostru, asemănător cu un joc de tip prinde coada măgarului.
Decenii de cercetări au încercat să descopere locațiile prin observarea comportamentului după ce au existat daune în zone specifice ale creierului. Dintre toate regiunile, cortexul cerebral – cea mai evoluată structură – a primit o atenție specială. Așa cum putem vedea în figura următoare, cortexul este cea mai exterioară strat a cerebrului și a fost tradițional împărțit în patru regiuni: lobii frontal, parietal, temporal și occipital.
Desigur, deoarece a explora creierele umane părea puțin neetic, psihologii au trebuit să aștepte și să caute tipuri particulare de leziuni. În 1848, muncitorul feroviar Phineas Gage construia un tunel pentru trecerea trenurilor. În timp ce încărca pulbere de pușcă cu o bară de fier, o explozie accidentală a proiectat bara în sus, în ochiul său stâng și prin craniu. Miraculos, omul a supraviețuit, orb într-un ochi și cu daune semnificative la lobul frontal.
Pe lângă schimbările de personalitate, Gage a prezentat dificultăți în funcții de bază ale inteligenței, cum ar fi planificarea și rezolvarea problemelor. Aceleași deficite au fost observate de atunci și la alți „pacienți cu leziuni frontale”. Convins că a găsit Sfântul Graal, cercetătorii au ipotezat că această regiune este sediul inteligenței umane. Dar este chiar atât de simplu?
.gif)
Deși aceste studii au fost fundamentale pentru stabilirea bazelor neuroștiinței, odată cu dezvoltarea noilor tehnici a devenit posibil să se monitorizeze creierele umane sănătoase in vivo. Astfel de progrese au revoluționat complet domeniul, deoarece au început să arate importanța mai multor zone.
O călătorie în jurul creierului
Tehnicile de neuroimagistică ne permit să vedem creierul viu în timp ce o persoană îndeplinește sarcini, își amintește sau ascultă muzică. Deși nu este încă clar unde se află inteligența, scanările arată că nu există doar o singură regiune responsabilă de QI. În schimb, comunicarea între structuri specifice ne oferă capacitatea de a dobândi și aplica cunoștințe. Putem vizualiza această rețea ca pe opriri turistice conectate prin drumuri. În funcție de tipul de interese pe care le avem, am vizita locuri specifice într-un oraș. În același mod, diferite tipuri de inteligență pot rezida în zone distincte. Așadar, să descoperim împrejurimile!
Doamnelor și domnilor, welcome to this free tour. Astăzi, vom descoperi minunile și secretele creierului. Calea noastră specială se concentrează pe inteligență. Toți avem o idee generală despre ce este intelectul, dar este el localizat într-un loc specific? Dacă da, unde anume? Alăturați-vă mie în explorarea acestei rute fascinante prin creierele a trei persoane pentru a ne ajuta să înțelegem această întrebare.
În spatele cortinei numărul unu se află mintea analitică și logică a Dr. House. Așa-numita sa inteligență generală include capacitatea de a rezolva puzzle-uri, de a soluționa probleme dificile și de a avea o înțelegere vastă a diferitelor subiecte. Când un nou pacient vine, House ascultă echipa sa descriind simptomele și le notează pe tablă.
Imaginea arată cum aceste informații auditive și vizuale sunt integrate prin simțuri până ajungem la primele opriri, regiunea creierului din spatele urechii (verde) și cea din spatele capului (portocalie). Acestea sunt așa-numitele loburi temporale și occipitale, două zone pline de neuroni vigilenți; agenți de securitate și ofițeri de poliție care detectează și procesează ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Toate aceste date sunt apoi transferate în partea superioară din spate a capului, cortexul parietal (magenta). Aici, inspectorii șefi integrează toate informațiile și formează o reprezentare a ceea ce se întâmplă. House înțelege situația și tot jargonul medical. Această zonă, la rândul ei, informează locul nostru preferat: lobul prefrontal (în albastru). Partea superioară a acestei regiuni este un cartier excelent și bogat unde locuiesc toți peștii mari. Este responsabilă cu orchestrarea gândurilor și acțiunilor noastre. Genialul nostru medical ia în considerare diverse tulburări care se potrivesc cu lista simptomelor, eliminând opțiunile mai puțin probabile, cum ar fi lupusul – pentru că să fim sinceri, niciodată nu este lupus – și găsește soluția. Eureka!
Această modalitate științifică de gândire are multe în comun cu un alt tip de inteligență, de obicei considerat „opus”, cel creativ. Pentru fiecare rol pe care îl joacă Scarlett Johansson, trebuie să facă cercetări de fond și să ipotezeze cum ar putea să se comporte personajul. Apoi, experimentează în timpul repetițiilor și analizează ce să schimbe conform instrucțiunilor regizorului. Acest proces necesită abilitatea de a folosi cunoștințe și abilități pentru a face față situațiilor noi. La urma urmei, nu este același lucru să joci Black Widow decât o mamă care trece printr-un divorț.
Fiecare parte nouă necesită activarea lobului prefrontal al lui Scarlett pentru a analiza cum va aborda personajul. Cortexul orbitofrontal (în albastru închis) este deosebit de important aici, deoarece convertește informațiile senzoriale și emoționale, un punct cheie în interacțiunile sociale. Acești neuroni acționează ca psihologi; prezic reacția altora și ne modulează comportamentul în consecință. Pentru a face acest lucru, sunt foarte conectați cu sistemul limbic (gri), un district plin de emoții. Ar fi locul personajelor din Pixar Inside Out. O parte deosebit de relevantă a acestui sistem este hipocampul, biblioteca orașului unde sunt stocate amintirile. În procesul creativ, hipocampul ajută la formarea de idei noi prin adunarea unor piese specifice din experiențele noastre. O gestionare corectă a acestei rețele poate chiar permite unei persoane să câștige un Oscar!
Text to translate: Ultimul, dar nu cel din urmă, ce se întâmplă acum dacă ne scufundăm în creierul unui tip de inteligență mai practică? MacGyver este capabil să improvizeze dispozitive complexe din obiecte obișnuite în câteva minute. Capacitatea de a se adapta rapid la evenimente neașteptate este principala caracteristică a funcțiilor executive. Să presupunem că acest agent secret trebuie să salveze un om de știință prins sub o grindă de oțel mare. În momentul în care vede scena, mintea lui începe să funcționeze rapid. Informația ajunge în cartierul bogat al cortexului prefrontal, unde situația este evaluată.
În acest caz, activarea regiunii ventromediale (albastru închis) este deosebit de importantă. Această zonă este esențială pentru a lua decizii bazate pe imaginea de ansamblu. Are comunicare cu alte structuri, inclusiv cu amigdala, o zonă asociată cu contexte înfricoșătoare. MacGyver își controlează frica și nu intră în panică. Știe că apa poate avea o putere enormă și se uită la un furtun de incendiu. Regiunea ventromedială trimite instrucțiuni către cortexul motor, o comunitate de operatori de macarale harnici care gestionează mișcările noastre. Acești neuroni îi permit agentului să facă un nod la capătul furtunului, să-l treacă sub grinzi și să deschidă apa. Furtunul se umflă, ridicând obiectul greu. Salvat!
Așa cum îți poți imagina, aceste circuite se suprapun și sunt interconectate în fiecare individ. Cineva mai analitic este de obicei corelat cu zone prefrontale mai eficiente, în timp ce în persoanele creative sau practice, greutățile sunt mai distribuite în întreaga rețea. Persoana ideală nu trebuie doar să aibă cele trei tipuri de inteligență, ci trebuie să știe când să apeleze la fiecare dintre ele. Un echilibru bine definit îți permite să performezi bine în lumea reală. Acesta este ceea ce psihologul Sternberg a numit „inteligență de succes”. Nimeni nu a spus că este ușor!
Navigând pe valuri
Desigur, aceasta nu este singura teorie care explică diferențele de inteligență între oameni. Pe lângă neuroimagistică, alte tehnici permit oamenilor de știință să citească activitatea creierului. Prin plasarea electrozilor pe scalpul unei persoane, este posibil să se monitorizeze activitatea electrică dintre neuronii cortexului cerebral. Această metodă se numește electroencefalografie sau EEG. Înregistrările obținute, cunoscute sub numele de unde cerebrale, sunt semnalele combinate ale milioanelor de neuroni care comunică între ei. Ar fi ca și cum ai asculta vuietul aplauzelor într-un teatru; aplauzele unei singure persoane nu pot fi distinse, dar se poate deduce cum reacționează publicul în general la spectacol.
În același mod, în loc să localizăm activitatea în cartiere specifice ale creierului, EEG ne permite să ascultăm vorbirea generală pe care neuronii o emit. Ca stațiile de radio, înregistrările pot fi distinse după frecvențele lor. Diferitele tipuri de oscilații depind, printre altele, de stările mentale.
Chiar și în stare de repaus, adică „făcând nimic”, ritmurile cerebrale ale persoanelor cu un QI mai mare prezintă diferențe ușoare. La indivizii inteligenți, undele alfa și beta sunt mai asemănătoare în ambele emisfere decât la persoanele cu QI mediu sau scăzut. Aceasta înseamnă că persoanele inteligente mențin o atenție echilibrată în ambele jumătăți ale creierului, fiind mai pregătite să reacționeze la stimuli. Dacă acum le provocăm creierele și le cerem să-și amintească o adresă în timp ce ascultă instrucțiuni despre cum să ajungă acolo, activitatea lor electrică va începe să arate oscilații gamma rapide.
Activitatea gamma crescută ne ajută să atingem niveluri mai ridicate de concentrare. Nu este surprinzător, așadar, că acestea tind să crească odată cu dificultatea sarcinii sau cu inteligența persoanei. Se crede că aceste unde leagă informațiile din toate părțile creierului, demonstrând că coordonarea grupurilor neuronale este esențială pentru o performanță bună. În plus, oscilațiile gamma tind să scadă odată cu vârsta; în conformitate cu declinul normal al gândirii abstracte și al rezolvării problemelor observat frecvent pe măsură ce îmbătrânim, efect pe care l-am explicat în articolul nostru despre IQ și îmbătrânire.
Pentru a rezuma, activarea simultană a grupurilor neuronale produce sincronizarea diferitelor zone ale creierului. Această comunicare se traduce în oscilații electrice specifice, a căror coregrafie fină este necesară pentru a efectua sarcini într-un mod eficient.
Drumurile cerebrale
Este important de menționat că persoanele cu o inteligență mai mare rezolvă probleme complexe mai repede și cu mai puțin efort. Viteza de procesare a informațiilor se reflectă în cât de repede apare o undă cerebrală după un stimul. De exemplu, când auzim un muzician lovind o notă falsă, există un vârf specific numit P300 sau semnalul „ciudat”. În medie, acesta apare la aproximativ o treime de secundă după greșeala interpretului. Cu toate acestea, unele studii au descoperit că cu cât P300 apare mai repede în EEG, cu atât IQ-ul persoanei este mai mare.
În abordarea noastră de „tur gratuit”, viteza cu care semnalul călătorește de la o oprire turistică la alta depinde de drumurile care le conectează. În cele din urmă, nu este același lucru să conduci pe un drum secundar în condiții proaste ca pe o autostradă nou-nouță. La fel, starea tracturilor de substanță albă din creier determină cât de bine comunicate sunt două regiuni. Acestea sunt compuse din fibre nervoase care se extind de la o regiune cerebrală la alta, transmițând informații. Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au descoperit că, într-adevăr, integritatea substanței albe este legată direct de viteza de procesare a informațiilor și de inteligența generală.
În concluzie, inteligența apare din interacțiunea complexă a unor zone precise ale creierului. Comunicarea lor rapidă le permite să combine funcțiile, care sunt apoi traduse în curenți electrici ce controlează răspunsurile noastre la probleme externe. O putem considera ca un fel de cod Morse care determină, în cele din urmă, gândurile și acțiunile noastre. Descifrarea acestui alfabet ne-ar permite să citim gândurile oamenilor ca în X-men. Deși Dr. Xavier este departe de realitate, echipa realului Dr. Adolphs a antrenat deja un algoritm pentru a prezice inteligența din scanările neuroimagistice. Doar privind creierele oamenilor relaxați, a fost posibil să se estimeze IQ-ul lor. Așadar, dacă ai pretins vreodată că ești deștept, fii atent! S-ar putea să fie timpul să te retragi.
.png)
