.png)
Așteaptă, ce este genetica?
Imaginează-ți că mergi pe stradă și auzi o conversație: „Bobby a fost extrem de deștept încă din copilărie. Este în ADN-ul său”. Această expresie a devenit atât de comună încât înțelegem imediat că se referă la o caracteristică esențială a lui Bobby. De asemenea, acceptăm destul de ușor că genele noastre pot influența inteligența, dar cum? Și în ce măsură?
Pentru a aborda aceste întrebări, vom face o scurtă pauză și vom începe cu o problemă mai de bază: ce este ADN-ul? Ei bine, putem să ne gândim la el ca la un manual de instrucțiuni, unul mai bun decât cele de la Ikea. Acest manual conține toate informațiile necesare pentru ca un organism să se dezvolte, să supraviețuiască și să se reproducă. Este important de menționat că are capacitatea de a copia și transmite informații generațiilor următoare. Segmentele acestui ADN, numite gene, sunt cele care specifică culoarea ochilor sau grupa de sânge.
Acum, dacă ADN-ul este un manual, iar genele sunt ca niște capitole în romanul nostru, literele care le compun ar fi nucleotidele. Există 4 tipuri diferite, 4 litere, care vin întotdeauna în perechi. Combinația lor constituie codul vieții. Fiecare dintre celulele noastre conține o copie completă a ADN-ului nostru și 99,9% din acest material genetic este comun în fiecare persoană. Este ceea ce ne face oameni. Aceasta înseamnă că doar 0,1% din ADN este unic, reprezentând caracteristicile noastre individuale.
Deși este clar că genetica joacă un rol important în aspectul fizic sau în ereditatea anumitor tulburări, o întrebare care a fost prezentă de zeci de ani este dacă codul nostru genetic ar putea afecta trăsături mai complexe, cum ar fi inteligența.
Genetica și inteligența
Imaginează-ți un grup de oameni pe care îi consideri foarte inteligenți. Ar putea fi mama ta, Stephen Hawking sau Da Vinci. Dacă diferim cu doar 0,1% din ADN-ul nostru, ar trebui să fie ușor să ne uităm la ei și să vedem dacă există o combinație magică pentru a fi un prodigiu, nu? Ei bine, pentru început, acest procent mic corespunde cu nu mai puțin de 3 milioane de nucleotide, 3 milioane din „literele” noastre care trebuie analizate. În plus, inteligența este dificil de studiat, parțial pentru că poate fi descrisă și măsurată în moduri diferite.
După ce cercetătorii au convenit asupra unei definiții generale – capacitatea de a învăța din experiențe și de a se adapta la medii în schimbare, evaluată prin diferite teste – au descoperit că nu există un „gen inteligent”. Deși codul genetic are un impact măsurabil asupra inteligenței noastre, relația nu este atât de simplă precum moștenirea câtorva fragmente de ADN și devenirea unui geniu. Inteligența este determinată de un număr foarte mare de gene interacționante, ale căror efecte sunt mici și cumulative. Aceasta înseamnă că, deși fiecare dintre ele, izolat, are o influență mică, când sunt adunate, impactul lor devine semnificativ. Ar fi ca picăturile de apă pe o piatră. Individual, nu par să altereze suprafața, dar picurarea constantă o erodează.
Aceasta fiind spus, studiile de familie au arătat clar că genele pot explica aproximativ 50% din toate diferențele de inteligență între oameni. Pentru acest tip de cercetare, compararea gemenilor este foarte utilă. Există două tipuri: (i) gemeni identici, care provin din aceeași ovul și spermă ce s-au divizat în două în stadii foarte timpurii de dezvoltare, și (ii) gemeni fraterni, proveniți din două ovule diferite și două spermatozoizi distincte. Primii sunt practic clone și împărtășesc 100% din ADN-ul lor. Ceilalți, însă, sunt ca orice alți frați și au aproximativ 50% din gene în comun.
Cercetătorii au descoperit că cu cât două persoane împărtășesc mai mult ADN, cu atât scorurile lor la testele de inteligență sunt mai asemănătoare. Dacă ne gândim la o familie faimoasă și extinsă, să zicem Weasley, și trebuie să-i ordonăm în funcție de cât de comparabile sunt IQ-urile lor, Fred și George, ca gemeni identici, vor fi cei mai asemănători. Următorii vor fi Ron și Ginny care, fiind frați biologici, vor avea IQ-uri mai apropiate decât cele ale unui copil adoptat crescut în același mediu ca Harry Potter. Desigur, Hermione va fi întotdeauna cea mai deșteaptă persoană din cameră, așa că părinții ei sunt probabil inteligenți și ei.
Aceasta înseamnă că ar trebui să dăm vina pe genele noastre pentru note? Da… și nu, un grup de la King's College London a dezvăluit că există o bază genetică pentru cât de ușor sau plăcut găsesc copiii învățarea). Totuși, nu depinde doar de inteligență, ci și de alte trăsături (inclusiv motivația sau încrederea). Aceasta înseamnă că sistemul educațional actual favorizează o combinație specifică de atribute.
Dacă te numeri printre cei norocoși, vei reuși, dar note academice mediocre nu înseamnă că nu ești inteligent. O descoperire crucială aici este că predarea în moduri diferite – cu programe pe computer sau cu proiecte practice – ar putea trezi dorința de a învăța în alte tipuri de personalitate.
Genetica versus mediu. Pregătit... luptă!
Deoarece ți-am spus că aproximativ 50% din diferențele de inteligență pot fi atribuite geneticii... de unde provine restul? Pentru cealaltă jumătate, factorii de mediu sunt deosebit de importanți. Acestea includ mediul de acasă al unui copil, parentingul, educația, disponibilitatea resurselor educaționale sau nutriția. Susținând acest punct, gemenii identici crescuți separat au IQ-uri mai puțin similare decât cei care au crescut sub același acoperiș.
În trecut, întrebarea dacă inteligența este determinată de genetică sau mediu a confruntat oamenii de știință într-o măsură încât fight club ar părea o joacă de copii. Totuși, așa cum a subliniat Aristotel, virtutea se găsește în mijloc. Deși uneori este dificil să le separi, nu există nicio îndoială că ambele afectează inteligența. În timp ce genetica poate determina cât de deștept poți deveni, mediul influențează dezvoltarea IQ-ului, oferind oportunități sau limitări. Și aici, ne confruntăm cu o problemă socioeconomică serioasă. În timp ce persoanele sănătoase și bine hrănite au șansa de a-și „debloca” întregul potențial, pentru cetățenii mai puțin înstăriți, mediul reprezintă un dezavantaj.
Dar cum pot interacționa mediul nostru cu ADN-ul nostru? Experiențele noastre de viață pot determina dacă un gen este citit efectiv sau pur și simplu ignorat de corp. Ca un comutator pe care îl poți activa și dezactiva. În teorie, acesta este un mecanism grozav, deoarece permite genomului nostru să se adapteze la contextul nostru. Totuși, stresul susținut sau experiențele de viață adverse, în special în tinerețe, pot schimba modul în care sunt exprimate genele noastre, alterând conexiunile cerebrale. Dopamina, de exemplu, joacă un rol crucial în motivație. Suprimarea unui gen receptor de dopamină prin aceste mecanisme – numite modificări epigenetice – face ca neuronii să fie mai puțin activi, ceea ce a fost asociat cu rezultate mai scăzute la IQ.
Genomul nostru pe parcursul vieții
Un fapt incredibil pe care l-am păstrat pentru mine este că influența genetică asupra inteligenței generale nu este constantă pe parcursul vieții! În schimb, pare să crească odată cu timpul. Factorii genetici reprezintă aproximativ 20% din diferențele de IQ în timpul copilăriei, crescând la 40% în adolescență și până la 60% în adulție.
Deși știm că inteligența se schimbă odată cu vârsta, genele asociate cu QI rămân constante, așa că cum se poate întâmpla acest lucru? Cercetătorii cred că o opțiune este ca copiii să caute experiențe care corelează cu predispozițiile lor genetice. Astfel, selectăm medii în care diferențele noastre genetice se amplifică, deoarece căutăm activ contexte care să facă genele noastre să se simtă confortabil.
Când ești în școala primară, trebuie să înveți toate materiile, dar pe măsură ce avansezi în anii de școală, îți dai seama destul de repede că „urăsc matematica” sau „nu suport economia” și alegi să continui să studiezi materiile care îți plac cel mai mult – sau pe cele pe care le displace cel mai puțin. Acesta este un exemplu de alegere activă a contextului nostru. Aceste decizii ar putea influența epigenetica, afectând modelul de exprimare al genelor noastre.
În concluzie, deși ne naștem cu un anumit fundal genetic care determină limita superioară a inteligenței noastre, putem alege să ne explorăm activ potențialul. Putem căuta medii provocatoare sau confortabile, deoarece fiecare dintre noi este înclinat spre lucruri diferite, dar descoperirea abilităților noastre intelectuale complete este cu siguranță o misiune pe viață. Bucurați-vă de călătorie!
.png)
