.png)
Tindem să percepem comportamentele complexe ca un semn de inteligență și un avantaj pentru supraviețuire. Totuși, natura este plină de exemple de soluții mai simple sau alternative care sunt foarte eficiente. Animalele dispun cu adevărat de o perspicacitate și abilități uimitoare care uneori pot chiar să ne depășească. Analizând similaritățile și disparitățile intelectuale, putem învăța să fim mai umili și respectuoși.
Urmează-mă într-o călătorie care va descoperi secretele inteligenței în regnul animal. Începem prin a înțelege ce ar putea adăuga inteligența la abilitățile speciilor, explorând modalități de a măsura IQ-ul animalelor în laborator sau, și mai important, în habitatul lor natural. Pregătește-te să fii uimit de talentele extraordinare ale colegilor noștri de trai! La final, vom analiza diferite specimene și vom compara creierele lor cu ale noastre. Alătură-te nouă în această expediție pentru a dezvălui rădăcinile inteligenței! Să pornim într-o călătorie în sălbăticie!
De ce este inteligența importantă pentru supraviețuirea speciilor?
Avansul inteligenței umane a ajuns la un punct în care suntem capabili să împărțim cea mai de bază moleculă a materiei, atomul, eliberând ceea ce mulți ar numi energia universului. Lăsând deoparte dilemele morale, această cunoaștere dovedește o înțelegere profundă a lumii. Deși Oppenheimer este considerat un geniu, specia noastră nu ar supraviețui unei catastrofe nucleare… dar există organisme mai puțin complexe care ar supraviețui. În perspectiva mai largă a succesului evolutiv, mașina ideală de supraviețuire este un organism simplu. Paradoxal, intelectul nostru ar putea să ne provoace propria distrugere. Atunci… este un IQ ridicat o astfel de mare avantaj?
Supraviețuirea în natură depinde de diferite strategii, așa cum explică prof. Goldstein.: fie a) o specie există într-un mediu remarcabil de stabil—precum amiba—fie b) se bazează pe selecția naturală rapidă atunci când ecosistemul său se schimbă. În acest ultim grup, organismele se pot adapta prin reproducere rapidă și mutație—precum bacteriile—sau, când rata de reproducere este mai lentă, își pot modifica comportamentul pe parcursul vieții—de exemplu, noi, oamenii. În forma sa cea mai simplă, inteligența poate fi văzută ca flexibilitatea genetică de a ne ajusta comportamentul în răspuns la variațiile contextuale. Aici avem prima noastră lecție: inteligența este doar una dintre soluțiile pentru succesul unei specii.
Cum măsurăm inteligența la animale?
Inteligența la oameni este de obicei măsurată cu teste de IQ. Totuși, animalele nu pot vorbi sau citi, ceea ce face dificilă evaluarea capacității lor intelectuale. Psihologii comparați au dezvoltat ingenios teste bazate pe comportament pentru a evalua abilitatea de a învăța sau de a-și aminti, de a număra sau chiar de a rezolva probleme. Să pătrundem în laborator și să vedem câteva exemple pentru a înțelege cum măsoară cercetătorii diferite aptitudini în diverse specii de animale.
Inteligență generală
Un studiu realizat de cercetătorii Shaw, Boogert, Clayton și Burns (2015) a dezvoltat o serie de teste pentru a măsura diferite abilități cognitive. Vorbim despre un întreg examen mental, dar pentru panglici. Aceste animale au fost provocate să găsească viermi delicioși prin răsturnarea unor plăci din plastic (test motor, fig. 1a), recunoașterea unor culori sau simboluri specifice (fig. 1b) sau chiar să-și pună la încercare memoria, amintindu-și în care dintre cele opt gropi a fost plasat premiul lor (Fig. 1c).
Păsările au învățat sarcinile, dar nu în același mod. Cele care erau mai bune la unul dintre teste erau de obicei bune la toate. Aceasta este ceea ce numim „inteligență generală”, adică abilitatea de a performa bine în diferite domenii cognitive. Este important de menționat că aceasta este o proprietate foarte importantă a IQ-ului uman.
Auto-reconoscere
Capacitatea de a se recunoaște în oglindă este extrem de rară în regnul animal. Una dintre puținele creaturi care excelează în acest sens sunt delfinii. Aceste mamifere marine nu doar că arată dovezi de auto-recunoaștere, ci își folosesc reflecția pentru a explora părți ale corpului pe care nu le pot vedea (cum ar fi interiorul gurii) sau pentru a investiga semnele pe care cercetătorii le-au pus pe corpurile lor. Mai jos poți vedea un videoclip foarte interesant despre acest subiect în engleză.
În plus, ei pot face acest lucru la o vârstă mai mică decât copiii, așa cum au descoperit cercetătorii Morrison și Reiss într-un studiu din 2018. Această capacitate nu apare în mod fiabil la oameni până la 18-24 de luni, odată cu dezvoltarea conștientizării de sine, inclusiv a introspecției și a atribuirii stărilor mentale.
Numărare & memorie
Privind la cei mai apropiați rude ai noștri, cercetătorii au conceput diferite metode pentru a învăța cimpanzeii să numere de la 1 la 9. Cimpanzeii sunt antrenați să apese pe numere în ordine pentru a primi o recompensă. Nu e foarte impresionant, nu? Un copil de 4 ani poate face asta!
Cercetătorii și-au dat seama că aceste animale puteau face mult mai mult cu acea cunoștință și au complicat această sarcină cu un joc de memorie. Vrei să ne jucăm împreună? Deoarece ești om, îți voi oferi un mic avantaj și îți voi explica testul dinainte. În următorul videoclip, vei vedea numerele plasate aleatoriu pe ecran și trebuie să memorezi pozițiile lor. Odată ce prietenul nostru primat Ayumu știe ordinea, va apăsa unul, iar celelalte cifre vor fi mascate... Te provoc să încerci să memorezi nu până la 9, ci până la 3. Mult noroc! Mai jos poți vedea videoclipul în engleză.
Pe măsură ce directorul studiului le-a spus unei săli pline de oameni de știință fără cuvinte: „Nu vă faceți griji, nimeni nu poate face asta”. Această memorie pe termen scurt (sau de lucru) uimitoare ar putea ajuta cimpanzeii să supraviețuiască în sălbăticie, ajutându-i să navigheze printre ramurile copacilor uriași, amintindu-și cu fiabilitate poziția lor.
Faptul că aceste animale pot realiza sarcini atât de uimitoare duce de obicei la ideea că inteligența a crescut de-a lungul a mii de ani, atingând apogeul la oameni. Noi, vârful evoluției, cireșa de pe tort, creierul suprem... Totuși, dacă analizăm speciile despre care am vorbit și ne uităm la un arbore evolutiv (Fig. 2), ne dăm seama că inteligența nu a apărut pe un singur drum culminând în Homo sapiens.
În schimb, inteligența pare să fi apărut independent în păsări și mamifere. Ulterior, primatele și cetaceele s-au divizat și ele dintr-un strămoș comun. Astfel, este adevărat că setul nostru caracteristic de trăsături și abilități provine dintr-o lungă linie, totuși, forme paralele de inteligență sunt prezente în alte grupuri de animale. Așadar, nu, nu suntem vârful evoluției.
A fi isteț este tot ce contează în natură.
Deși aceste capacități demonstrează că animalele au un intelect uimitor, de ce ar dori un cimpanzeu să numere până la 9? Care este utilitatea de a măsura o abilitate pe care animalul nu ar folosi-o în natură?
Un al doilea grup de oameni de știință, numiți ecologi comportamentali, susțin că cea mai rezonabilă metodă de a evalua puterea creierului este să judecăm animalele după abilitatea lor de a face față problemelor relevante pentru supraviețuire. Ca să fim corecți, un tigru flămând s-ar putea să nu fie intimidat de tine rezolvând o ecuație.
Tindem să subestimăm abilitățile senzoriale excepționale ale animalelor, deși acestea sunt esențiale pentru a face față provocărilor zilnice. Simțul mirosului, de exemplu, oferă câinilor o perspectivă complet diferită asupra lumii. Olfacția, așa cum explică echipa de cercetători condusă de Kokocińska-Kusiak, nu doar că oferă informații despre starea actuală a mediului, ci poate permite și detectarea semnalelor din trecut (cum ar fi prezența recentă a prăzilor sau dușmanilor). Nici cel mai bun detectiv uman nu ar putea egala o astfel de capacitate de urmărire! Ne pare rău, Sherlock.
Un alt exemplu de puteri formidabile este abilitatea de navigație a fluturilor monarh. În timpul migrației lor multigeneraționale, aceste insecte călătoresc din Canada în Mexic, dus-întors. O călătorie nu poate fi realizată fără o busolă, iar fluturii au una. Un ceas intern uimitor îi ajută pe acești animale să descifreze în ce direcție să meargă în funcție de poziția soarelui în orice moment. Putem încerca să reproducem traseul folosind Google Maps… să sperăm că nu pierdem internetul.
Tindem să interpretăm comportamentul ca fiind complex și superior atunci când este mai cognitiv, dar, ca în matematică, cea mai simplă soluție este de obicei cea mai elegantă.
Este creierul nostru uman diferit?
Examinând contrastele în abilitățile cognitive ale diferitelor specii, devine evident că ocupăm un loc distinct în spectrul inteligenței. O adevăr important despre oameni este că avem o inteligență abstractă deosebit de bună. De aceea, definiția noastră a inteligenței se bazează mult pe conștiință și gândire logică și conceptuală. Aceste calități, împreună cu utilizarea complexă a limbajului, sunt trăsături foarte specifice ale speciei noastre. Cercetătorii au studiat creierul nostru timp de decenii încercând să identifice structuri unice care ar putea explica astfel de caracteristici.
Există, într-adevăr, diferențe în anumite structuri comparativ cu alte ramuri ale arborelui evolutiv (Fig. 3). Totuși, din punct de vedere anatomic, creierul uman este foarte similar cu cel al altor primate. Exceptând poate aria lui Broca, care guvernează vorbirea la oameni, pare să fie vorba mai mult despre diferențe subtile. O rafinare în arhitectura creierului, mai degrabă decât modificări pe scară largă, ne face 'mai inteligenți' decât alte animale. Mai concret, avem mai mulți neuroni în cortex; cea mai superficială strat a encefalului (despre care am discutat extensiv în articolul nostru despre unde se află inteligența în creier), și (2) izolația acestor neuroni (mielina) este de asemenea mai groasă, permițând o comunicare mai rapidă a semnalelor electrice (pe care le-am explicat și în cum se schimbă inteligența noastră odată cu vârsta).
Încheind totul
Dacă ai ajuns până aici, știu ce gândești: această femeie susține cu adevărat „echipa animalelor”, dar este indiscutabil că noi, oamenii, am cucerit Pământul. Și asta este complet adevărat. Una dintre cele mai mari realizări ale speciei noastre a fost nu doar să ne adaptăm la mediu, ci să adaptăm mediul la noi. Și asta, prieteni, a fost cheia succesului nostru.
Având în vedere lipsa noastră de forță, viteză sau alte trăsături salvatoare, inteligența noastră abstractă ne-a permis să proiectăm și să construim o lume special adaptată pentru noi. O astfel de strategie, la fel de validă cum este, ar putea deveni nesustenabilă pe termen lung. Dacă populația continuă să crească în acest ritm, fără a schimba societățile noastre, resursele naturale se vor epuiza, alte specii vor dispărea rapid, iar noi ne vom distruge planeta și ne vom autodistruge (fără a fi nevoie de invenția lui Oppenheimer aici).
Suntem suficient de inteligenți pentru a fi conștienți de această realitate, să dovedim că suntem isteți și să respectăm natura și diversitatea uimitoare a planetei noastre. Aceasta este mâna noastră câștigătoare!
.png)
