.png)
Tindem să credem că cu cât avem mai mult din ceva, cu atât e mai bine. Mai mulți bani, un aspect mai bun, mai mulți prieteni, mai multă educație, mai mult timp liber… cine nu și-ar dori toate acestea, nu-i așa? Totuși, în același timp, bănuim că prea mult din ceva poate aduce și riscuri. Cineva foarte atrăgător sau bogat ar putea fi iubit doar pentru aspectul sau banii săi. Cineva foarte educat ar putea simți că este copleșit de așteptări. Și așa mai departe.
Dar cine dintre noi nu ar dori mai multă inteligență, fie ea cognitivă sau emoțională? Și cât mai mult posibil? Mai ales când s-a dovedit științific din nou și din nou că a avea mai multă inteligență înseamnă mai multe șanse de succes în diferite domenii ale vieții! Ei bine, la fel ca și cu primele dorințe despre care am vorbit, este necesar să pășim cu prudență.
Oamenii sunt vârful evoluției, nu-i așa? Deși este adevărat că unele abilități cognitive și emoționale ale oamenilor sunt net superioare celor ale animalelor (așa cum explicăm în articolul nostru despre inteligența animalelor), există o latură întunecată a poveștii care a fost abia menționată. O latură mai întunecată cu rezumatul care urmează. Rasa noastră umană suferă de o cantitate disproporționată de tulburări mintale în comparație cu alte specii animale, cum ar fi, de exemplu, maimuțele.
Corpul și mintea noastră sunt produsul unei evoluții orchestrate printr-un echilibru atent între multe componente biologice, cognitive și comportamentale diferite. Dacă un lucru se schimbă, mai multe altele ar trebui să-l însoțească. O adaptare îmbunătățită, considerată utilă într-un context, adesea aduce noi riscuri și compromisuri. Un exemplu bun este gâtul uman și, în special, epiglota sa. Epiglota noastră ne permite să vocalizăm în moduri mai complexe decât ar putea vreodată un cimpanzeu. Dar riscul de sufocare este mult mai mare la oameni, care nu pot mânca și respira în același timp, spre deosebire de cimpanzei (sau mâncarea sau băutura ar putea ajunge ușor în plămâni).
Cauzele cantității disproporționate de tulburări mintale în specia umană inteligentă au fost întotdeauna un subiect de dezbatere științifică, iar în ultimele decenii am început să dezvăluim misterul. În acest articol, vom explora cum și de ce inteligența cognitivă și emoțională, atât la niveluri scăzute, cât și ridicate, este asociată cu tulburări fizice și mentale.
Este mai multă inteligență legată de o sănătate mai bună?
Prima regulă simplă pe care au descoperit-o oamenii de știință a fost că o inteligență mai scăzută era asociată cu mai multe probleme de sănătate, în timp ce o inteligență mai ridicată oferea unei persoane șanse mai bune de bunăstare.
De exemplu, echipa condusă de profesorul Koenen de la Universitatea Harvard a descoperit într-un studiu că 15 puncte în plus la IQ în copilărie (de exemplu, de la un scor de 85 la 100 IQ) implicau o probabilitate cuprinsă între 20% și 40% mai mică de a dezvolta ca adult o tulburare precum depresia, anxietatea sau schizofrenia.
Am putea să o numim o relație liniară între IQ și sănătate (mai multă inteligență, sănătate mai bună). Să o vedem într-un grafic (cu X ca IQ și Y ca probabilitate de a avea o sănătate bună).
Cu toate acestea, rezultatele unor studii care s-au concentrat pe persoanele talentate au creat confuzie în domeniu. Profesorul Lauren Navrady de la Universitatea din Edinburgh și echipa sa au descoperit că un QI mai mare însemna șanse mai mari de depresie, iar echipa franceză condusă de Kermarrec a constatat că copiii cu un QI de peste 130 aveau un risc mai mare de anxietate.
Deși unii cercetători au criticat domeniul pentru lipsa unui număr suficient de participanți pentru a trasa concluzii serioase, toate studiile din psihologie au limitări. De fapt, credem că ambele tipuri de studii au ajuns la concluzii corecte deoarece au descoperit două părți ale unui fenomen mai complex.
Așa cum a propus echipa condusă de prof. Karpinski, credem că relația dintre inteligență și sănătate este de fapt curvilinieară, astfel încât o inteligență mai scăzută aduce de obicei mai multe riscuri, iar o inteligență mai ridicată este mai protectoare, dar doar până la un anumit prag, unde începe să se inverseze, astfel încât IQ-urile foarte mari vor avea o probabilitate mai mare de probleme mentale. Un efect ale cărui cauze potențiale sunt explicate într-o teorie numită „hyperbody, hyperbrain”, despre care vom învăța mai multe mai târziu.
Un IQ mai scăzut este un risc pentru sănătate.
Dacă ne concentrăm asupra scorurilor mai mici de inteligență, observăm că acestea sunt de obicei asociate cu probleme de sănătate. Și nu dintr-un singur motiv, ci dintr-o varietate de motive, în funcție de fiecare caz specific.
Uneori, cauza va fi în probleme biologice-anatomice care pot fi vizibile sau nu (cum ar fi o cantitate mai mică de materie albă în creier) și care explică o propensiune mai mare de a dezvolta un QI mai scăzut și alte boli. Alteori, motivele vor fi psihologice, cum ar fi un QI scăzut care îngreunează înțelegerea problemelor și gestionarea acestora.
However, studies indicate that the most common reason will be socioeconomic causes. A lower IQ often leads to low-income and/or high-stress jobs that induce chronic stress and provide worse access to quality healthcare. Such situations will promote the emergence of physical and mental illnesses.
Din punct de vedere al sănătății fizice, un QI mai scăzut a fost asociat în diferite cercetări cu mai multe boli cardiace, respiratorii și digestive la copii. În ceea ce privește sănătatea mentală, este legat de o probabilitate mai mare de a dezvolta anxietate, tulburare de stres post-traumatic și singurătate. De exemplu, profesoara Melby și echipa sa de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie au descoperit că un QI borderline (70-85 QI) avea de cinci ori mai multe șanse de a dezvolta un diagnostic psihiatric comparativ cu QI-ul mediu.
Un IQ ridicat este bun pentru sănătatea ta?
Așa cum am spus anterior, regula generală este că cu cât IQ-ul este mai mare, cu atât sănătatea, atât fizică, cât și psihologică, este mai bună. În cuvintele profesorului Koenen de la Universitatea Harvard, ar trebui să vorbim despre o „rezervă cognitivă mai mare care protejează împotriva neuropatologiei”. Această rezervă înseamnă că persoana cu un IQ ridicat are o capacitate cerebrală mai mare datorită unei viteze de procesare mai rapide - de exemplu, neuronii se activează mai repede - sau a unei structuri neuronale mai bune - de exemplu, o densitate mai mare a dendritelor neuronale care primesc semnale de la mai mulți neuroni interconectați decât de obicei.
Un QI foarte ridicat va implica, prin urmare, un nivel foarte înalt de conectivitate între neuroni și o plasticitate puternică care va permite învățarea super-rapidă în toate sau unele dintre următoarele cinci domenii: psihomotor, senzorial, intelectual, imaginar și emoțional. Dezavantajul, totuși, așa cum explică „teoria hipercreierului, hipercorpul”, este că după un anumit prag, o astfel de hiperconectivitate va duce la niveluri extreme de reacție, conștientizare și excitabilitate.
Dacă o astfel de persoană este, pentru cea mai mare parte a vieții sale, înconjurată de persoane pozitive, sigure și care încurajează dezvoltarea, IQ-ul ridicat va deveni un factor de protecție important. Dar dacă persoana suferă o expunere cronică la stresori într-o situație sau context negativ, aceasta ar putea duce cu ușurință la o suprasolicitare a stimulilor, învățarea excesivă a fricii și dezvoltarea unui stil cognitiv ruminativ.
Dacă se întâmplă asta, corpul va învăța să reacționeze exagerat constant, activând inutil sistemul de luptă sau fugă al organismului, axa HPA (Axa Hipotalamus-Pituitară-Adrenală). O activare continuă a axei HPA va slăbi în timp sistemul imunitar și va crea o inflamație cronică de nivel scăzut a creierului (în special a cortexului prefrontal), făcându-l predispus la anxietate, depresie și alte tulburări. Un proces care explică de asemenea de ce persoanele cu IQ ridicat au o tendință mai mare de a suferi de alergii.
Riscul este și mai mare dacă persoana are abilități verbale mult mai puternice decât cele cantitative (Karpinski et al. (2018)) sau perceptuale (Kermarrec et al. (2020)), deoarece se pare că cei cu daruri verbale sunt mai înclinați să rumeze și să se îngrijoreze fără sfârșit. Se pare că rețelele neuronale lor hiperconectate sunt atât de strâns legate de restul creierului încât nu se opresc niciodată.
Mai jos poți vedea o scurtă listă din studiul Karpinski et. al (2018) cu șansele relative (de câte ori mai probabil) ca persoanele talentate să dezvolte o anumită tulburare în comparație cu populația medie. Ține cont că studiul a avut limitări, inclusiv că eșantionul său de persoane talentate a fost limitat la cei care aparțin de Mensa.
- Tulburări de anxietate: de 1,8 ori mai probabile
- Tulburări de dispoziție (depresie, bipolar): de 2,8 ori mai probabil
- Deficit de atenție: de 1,8 ori mai probabil
- Asperger: de 1,2 ori mai probabil
- Alergiile de mediu: de 3,1 ori mai probabile
Genetica joacă un rol?
Există studii genetice foarte recente (cum ar fi cele de la Shang et al. (2022) și Bahrami et al. (2021)) care susțin tot ce am spus anterior. Aceste studii au pus la îndoială dacă, având în vedere că IQ-ul ridicat și tulburările mentale sunt parțial ereditare, inteligența și tulburările mentale, cum ar fi depresia și tulburarea bipolară, împărtășesc de fapt gene. Au găsit într-adevăr relații semnificative într-un grup mic de gene.
Pentru aproximativ jumătate din genele identificate, dacă sunt prezente, persoana dezvoltă un QI mai mare și are un risc mai mare de tulburare mintală (și invers dacă nu sunt prezente). Cealaltă jumătate a genelor, dacă sunt prezente, persoana dezvoltă un QI mai mare și are un risc mai mic de tulburare mintală.
Un IQ ridicat va fi un factor de risc sau un factor de protecție, în funcție de combinația specifică de gene a fiecărei persoane și de setul de circumstanțe care promovează sau nu expresia lor diferențială.
Inteligența emoțională și sănătatea
Până acum ne-am concentrat pe inteligența cognitivă, dar ce zici de inteligența emoțională (EQ), adică capacitatea de a percepe, utiliza și gestiona emoțiile în sine și în ceilalți? Puținele studii disponibile pe acest subiect arată că un EQ mai mare prezice o sănătate mintală și fizică mai bună în general. Este asociat cu mai mult exercițiu și comportamente de prevenire a sănătății. În special atunci când EQ se traduce în autocontrol, sociabilitate și claritate.
Cu toate acestea, atunci când componentele EQ ale percepției emoțiilor și atenției la propriile emoții sunt ridicate, persoana poate avea dificultăți în procesarea stresului, ceea ce ar putea duce la dezvoltarea depresiei. Persoanele mai insensibile pot fi percepute ca fiind mai reci de către majoritatea oamenilor, dar, în schimb, sunt mai puțin afectate de stres, deoarece procesează mai puține informații emoționale din situație sau le reprimă direct. Iar acest lucru este benefic în anumite roluri și contexte. Nu ai vrea ca un specialist SWAT să aibă mâna tremurândă când împușcă un terorist cu un ostatic, nu-i așa?
O universitate de elită poate fi un vis sau un coșmar.
Cu tot ce am învățat, suntem pregătiți să înțelegem statistica raportată de ziare că universitățile de elită se confruntă cu probleme de sănătate mintală în comparație cu universitățile mai medii. Sarcina foarte mare de stres pe care școlile de elită o pun pe umerii indivizilor foarte inteligenți este o sabie cu două tăișuri.
Dacă studentul a avut o educație pozitivă, suport social și a dezvoltat o personalitate echilibrată, el sau ea ar putea prospera. Dar o persoană mai perfecționistă, solitară și axată pe studii, cu experiențe negative în viață, va avea un risc foarte mare de a suferi de o problemă de sănătate mintală. Uneori, cea mai bună universitate nu este universitatea potrivită.
Recomandări rapide
Cum putem folosi ceea ce am învățat pentru o viață mai bună? În cazul copiilor talentați, este important să evităm să cultivăm în ei un perfecționism excesiv și să ne concentrăm pe aspectele academice. În schimb, promovăm o abordare echilibrată, bogată în sport, creativitate, joacă și activități sociale, care va fi mai pozitivă, creând o personalitate resourceful și suport social cu prietenii puternice. Chiar și pentru adulții talentați, aceasta este o rețetă bună pentru a schimba lucrurile.
În cazul persoanelor cu IQ scăzut, este important să descoperim nu doar slăbiciunile, ci și punctele forte ale persoanei și să încercăm să le dezvoltăm pentru a construi o viață de succes, atât social, cât și profesional. De exemplu, o persoană cu un IQ scăzut care este foarte bună la sport ar putea folosi această forță pentru a avea succes în acel domeniu, în loc să aspire la un loc de muncă mai convențional în birou, devenind poate antrenor sportiv, atlet profesionist sau manager de evenimente sportive.
Încheiere
Prin călătoria noastră uimitoare, am învățat că un QI mai ridicat este de obicei asociat cu o sănătate fizică și mentală mai bună. QI-urile scăzute sunt expuse riscurilor nu doar din cauza biologiei, ci mai ales din cauza impactului negativ pe care locurile de muncă cu venituri mici îl au asupra calității vieții.
A avea un QI foarte ridicat este, de asemenea, riscant. Implică o capacitate incredibilă de învățare, dar dacă este expus la situații stresante greșite, poate duce la activarea cronică a sistemului de stres, inflamația creierului și dezvoltarea tulburărilor mentale.
Privind spre viitor, este evident că sunt necesare mai multe cercetări. Cele mai multe lucrări s-au concentrat pe „fulgerele” celor talentați, dar așa cum spune Karpinski et. al. (2018), ar trebui să învățăm mai multe despre „tunetele care urmează strălucirii”.
.png)
